Onoare. Să o iei de la capăt, să fii unde ştii că nu ţi-e locul, să strângi din dinţi şi să vezi zilnic în oglindă deplasându-ţi-se ca o unitate de măsură a tăriei. Să pui rap, şi să asculţi cum alţii îndură. Să ai curajul să ridici ce-ai aruncat ieri.
O iau de la capăt, şi mai adaug un an de aşteptare în anticameră.
Mizerie, pe care nu ai cum să o cureţi, esti într-o barcă cu găuri şi lucrezi găleata. Nu ştii cât te ţin puterile. Ai la picioare un peşte şi iubirea.
Scoţi şi laşi suficientă cât sa nu fie uscat. E luna plină, şi lupţi împotriva ta.
Insula de 65 mp e la trei zile distanţă înotat, printre alge şi mâl.
Umblat un km pe jos. trebuie să te decizi, dacă o faci încălţat.
Îţi ştergi buzele de sare şi priveşti spre globul care nu ştie încă altceva decât să ardă. Ajungi singur, şi aştepţi o briză.
Te dezbraci de haine şi îţi razi părul.
Lama briceagului tocită îţi face mâna să tremure.
Vrei să rămâi întreg şi să te dai cu mintea limpede. Ţii pumnii strânşi, si iscodeşti zece metri diametrici.
Le dai îngerilor numărul piesei din playlist şi apropiind indexul lipit cu mijlociul de cel mare, ţii uşor strâns ţigara. Acel tutun pentru tine a crescut. Ţi se dau, desigur, două minute avans, piesa se derulează precum şi filmul; iar la final ţi se acordă dreptul la replica, pe care majoratul l-a garantat. Nu percepi altfel, decât să priveşti în molecule, şi să propulsezi ţigara-n lateral cum ai apăsa butonul trapei.
Orice are caracter de automat.
Deci, despre ce vorbim aici?
suficientdemare 